miercuri, 2 mai 2007

comemorare 31.03.2007

http://video.google.com/videoplay?docid=2553822464504092842

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

miercuri, 14 martie 2007

sambata 31 martie,ora 10.30,amfiteatrul EC105


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

sâmbătă, 3 februarie 2007

31 martie 2007 comemorare Irina Athanasiu

In ziua de 31 martie 2007 se va organiza o comemorare a doamnei profesor Irina Athanasiu. Va vom tine la curent cu programul evenimentului.Exista si www.irinaathanasiu.ro.

0 comentarii:

vineri, 29 decembrie 2006

O veste trista

In seara zilei de 28 decembrie 2006, in jurul orei 23.30, a plecat dintre noi doamna profesor Irina Athanasiu.

Noi, prietenii si colegii Irinei, ne exprimam si pe aceasta cale tristetzea pentru disparitzia unui om atat de deosebit pe care am avut privilegiul sa-l cunoastem.

Considerand numarul mare al celor care au intalnit-o si cunoscut-o pe Irina ne-am gandit sa generam un loc in care sa ne exprimam sentimentele si gandurile. Daca doriti sa postati un mesaj continuati pina in josul paginii unde veti gasi un buton "POST A COMMENT".

Vom aduna aceste mesaje precum si alte materiale pentru comemorarea Irinei in viitor. Cu ajutorul dumneavoastra, ne propunem sa facem in asa fel incat memoria ei sa ramana vie intre noi pentru multa vreme.

Dumnezeu sa o odihneasca.

90 comentarii:

Anonymous Anonim a spus...

Irina a fost o persoana extraordinara cu o influenta pozitiva personala asupra unui numar enorm de oameni, in special multii ei studenti. Cei dintre noi care cresc copiii cunosc simtul de responsabilitate si dedicatie necesar pentru fiecare dintre ei. Irina a avut un rezervor imens din aceasta calitate, si a folosit-o pentru sute si sute de oameni. Este uimitor si impresionant.

Am avut norocul si privilegiul sa ma numar printre primii studenti ai Irinei (1974!) si deasemenea printre prietenii ei apropiati. O prietena "de minte" si "de suflet". Pierderea Irinei este o mare durere pentru mine si imi voi aminti intotdeauna de ea, facind tot posibilul ca amintirea ei sa fie mentinuta si respectata, asa cum merita un om de calibrul ei.

29 decembrie 2006 la 15:19  

Blogger RME a spus...

N-am avut ocazia sa colaborez cu Doamna Irina Athanasiu asha de mult cum au facut-o altzii insa in doua randuri i-am fost student. Am avut multe de invatzat din asta. Am aflat ce inseamna un curs cu adevarat greu shi mai ales am putut discuta despre ce inseamna viatza dupa terminarea facultatzii.

Doamna Irina Athasiu a fost un model. E trist ca destinul a oprit-o din a face acest lucru shi pentru alte generatzii de studentzi. Sper ca macar o parte din cei pe care ne-a ajutat/inpirat sa fim ceea ce suntem, sa reushim sa daruim shi altora o parte din binele pe care l-am primit.

29 decembrie 2006 la 16:28  

Blogger Papadie a spus...

Imi este dor.


Si cum sa nu'mi fie dor!


Maria Mateescu.

29 decembrie 2006 la 18:06  

Blogger Unknown a spus...

Irina a fost prietena buna, plina de energie si entuziasm.

Adi Turcu

29 decembrie 2006 la 20:57  

Anonymous Anonim a spus...

Irina a avut grija de ceilalti mai mult decit de ea insasi.
Mai avea inca atit de multe sa duca la cap si mai ales sa le impartaseasca celor mai tineri.
Si mai ales sa ii invete ca respectul fata de ceea ce faci, in meserie sau viata, este o masura a seriozitatii si temeiniciei tale.

Dumnezeu sa ii aduca pace si liniste sufleteasca.

29 decembrie 2006 la 23:37  

Anonymous Anonim a spus...

We fondly remember Irina's stay in Amsterdam, her visits to our home and the trips we made through the Netherlands together. She was good company and a dear friend, who has suffered too much.

29 decembrie 2006 la 23:53  

Anonymous Anonim a spus...

Nu mai este Irina! Greu de crezut... in mintea mea este o prezentza atat de vie!
Nu am mai vazut-o de multi ani. In anii 80-90 i-am fost student. Cursuri adevarate, predate profesional, din care intelegeai tot si plecai cu "lectia" invatata. Cursuri la care te duceai cu placere si te inghesuiai cat mai in fata si nu in spate, nu vroiai sa pierzi nici un cuvant.
O vizitam adesea pe Irina in biroul de la etajul 4. Imi facea placere sa discutam, invatam multe, eram intotdeauna bine primit. Stia sa se poarte cu mine ca si cu un egal, nu se simtea nici o unda de superioritate, desi ar fi avut tot dreptul sa o arate!
Tin minte o intamplare... Aveam un curs de inteligenta artificiala cu altcineva, nu dau nume... Cursul era predat de pe foi, varza. Persoana respectiva nu intelegea efectiv ce preda, nu putea raspunde la nici o intrebare. Intr-o pauza m-am dus la Irinia si i-am spus ce mi se intampla. Eram chiar ingrijorat pentru acel curs, pentru examenul ce avea sa vina. Cu simplitatea cu care mi-ar fi oferit o bomboana a scos o discheta din sertar, a copiat un fisier pe ea si mi-a dat-o: "asta este cursul. eu l-am scris." Cum am ajuns acasa m-am uitat peste el si toate grijile s-au risipit. Era marca Irina Athanasiu! Se intelegea tot, de la prima citire. Toata incalceala pe care mi-o provocase in creieri persoana desemnata sa tina acel curs se risipea ca o ceatza. In ciuda unor meciuri cu acea persoana (care, evident, tinea la prezenta la curs a studentilor, desi nu era obligatorie) am luat 10 cu felicitari la inteligenta artificiala...
Mai apoi, dupa ani, tot Irina a fost cea care m-a recomandat celui ce avea sa fie pentru multi ani cel mai bun patron pentru care am lucrat si un real prieten.

Va multumesc, stimata Doamna, pentru tot ce ati facut pentru noi! Daca Automatica ar fi avut 5 persoane ca Domnia Voastra ar fi fost probabil mai renumita decat MIT!
Sunt sigur ca aveti un loc rezervat in gradina Raiului!

Francisc Sandulescu

30 decembrie 2006 la 02:26  

Anonymous Anonim a spus...

Sincere condoleante pentru un profesor de exceptie!

30 decembrie 2006 la 03:54  

Anonymous Anonim a spus...

La revedere !

30 decembrie 2006 la 04:27  

Anonymous Anonim a spus...

Am fost si eu unul dintre multii studenti ai Irinei si pot depune si eu marturie ca si altii despre calitatea umana si profesionala a Irinei, ca si despre ajutorul pe care mi l-a dat intr-un fel sau altul, intr-o situatie sau alta. Dar acum, pe loc, imi vin in minte doua calitati distinctive ale Irinei: capacitatea si disponibilitatea de a isi "cerceta" studentii. In anul 6 ne-a intrebat frust la sfarsitul unui curs: "voi in afara de cursuri mai cititi si o carte de specialitate din cand in cand?". La examen am primit un singur subiect de genul: "prezentati o tema de specialitate pe care ati studiat-o in afara preocuparilor legate de cursurile pe care le frecventati". Exista cai de a face un tip de scoala care lasa urme in constiinta studentilor. Irina le cunostea.

Dumnezeu s-o odihneasca.

Vlad Olaru

30 decembrie 2006 la 05:44  

Anonymous Anonim a spus...

Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

30 decembrie 2006 la 06:17  

Anonymous Anonim a spus...

Dumnezeu s-o odihneasca in pace

Branzei Mircea

30 decembrie 2006 la 06:19  

Blogger Serban Tir a spus...

Eu nu am avut privilegiul de a fi fost student al Irinei, dar am lucrat destul de aproape in ultimi 6 ani.

De aceea as putea sa spun ca dumneaei a fost un dascal de exceptie atit pentru cei ce i-au fost studenti dar si pentru multi altii.

Dumnezeu s-o odihneasca !

30 decembrie 2006 la 08:42  

Anonymous Anonim a spus...

Multzumesc pentru tot ce atzi facut pentru mine.

Florin Parlea

30 decembrie 2006 la 08:42  

Anonymous Anonim a spus...

Este trist cand un suflet atat de luminos pleaca dintre noi. Dar lumina pe care a impartit-o in jur va trai mereu, prin noi, toti cei care am avut norocul sa o cunoastem. Ne-a fost nu numai dascal sau sef, ne-a fost ca o adevarata mama. Nu ne considera doar studenti, angajati, colegi, eram cu totii copiii doamnei profesoare.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Corina Iorga

30 decembrie 2006 la 09:41  

Blogger Iulian Mihai a spus...

Nu cunosc o alta persoana, un alt profesor care sa fi avut o influenta atat de pozitiva in viata atatora, studenti, profesori, colegi, prieteni si a intregii comunitati IT, prin influentarea fiecaruia dintre noi catre a fi mai bun, prin cursurile de exceptie, prin lupta neincetata de a dezvolta industria din care facem parte, prin nenumarate carti si articole si multe altele , toate acestea facute cu atat altruism si atat de mult suflet.
Este o pierdere atat de mare. Tot ce sper este ca fiecare din noi va continua in felul sau sa duca mai departe ideile si gandurile dansei.
Dumnezeu sa o odihneasca.
Iulian Mihai.

30 decembrie 2006 la 09:49  

Blogger Raluca a spus...

Irina va ramane intotdeauna in inimile noastre. O persoana deosebita care ne-a fost mereu alaturi shi de la care am avut multe de invatzat. Multzumim mult pentru daruirea cu care a shtiut sa ne indrume.

30 decembrie 2006 la 10:03  

Blogger Corina a spus...

Nu-mi vine sa cred ca nu mai e printre noi...Irina a tinut cel mai bun curs la care am participat in toata facultatea si a fost poate singurul profesor care a aratat ca-i pasa de studentii lui si de pregatirea lor in facultate cat si in afara ei. Sper sa-si gaseasca pacea sufleteasca! A fost un om minunat.

30 decembrie 2006 la 10:22  

Anonymous Anonim a spus...

Pentru toti care am avut privilegiul de a o cunoaste, pasiunea Irinei pentru excelenta, pentru a genera idei noi, setea de a cunoaste si de a impartzi cunostiintele va fi o sursa de inspiratie pe viata.
Irina, dormi in pace, poti sa sti ca traiesti inca in mine si in alti nenumarati fosti studenti carora le-ai dat un sistem fundamental de valori.

Serban Gheorghe

30 decembrie 2006 la 11:39  

Anonymous Anonim a spus...

Irina Athanasiu a fost unul dintre putinii oameni care mi-au schimbat destinul, si asta doar prin clipele limitate de interactiune la care am avut onoarea sa iau parte datorita cursului dumneaei de LFA.

30 decembrie 2006 la 13:40  

Anonymous Anonim a spus...

Condoleante familiei si prietenilor!

Sa nu uitam ca toti murim, insa suntem tinuti minte dupa cum am trait. Doamna Irina Athanasiu a trait intr-un mod deosebit si astfel va ramane in amintirea noastra.

Un fost student, fost restantier la PT... cu mult respect pentru fosta titulara a cursului.

30 decembrie 2006 la 14:11  

Blogger Anamaria Ivan a spus...

A fost intr-adevar o profesoara de exceptie. Este foarte trist ca asteptarea studentilor de a o revedea la catedra a ramas fara raspuns...
Respecte si condoleante familiei indoliate...

30 decembrie 2006 la 14:33  

Anonymous Anonim a spus...

Doamna Irina Athanasiu mi-a fost profesoara..un om special de la orele caruia plecai linistit...nu aveai de studiat prea mult...a fost un om deosebit..care pe mine m-a salvat dintr-o situatie pe care chiar o vedeam imposibila la ora aceea...Eram la examenul de licenta in Leu..tin minte ca si-acum...profesorul a spus "lasati stilouri, pixurile jos...predati lucrarile.." Cum eram f emotionata si cam nedormita...mi-am luat ciornele, pixurile, dar si foile de lucrare, le-am bagat in mapa, am iesit fericita ca am scapat, m-am urcat in autobuz, am tipat la sofer la mijlocul statiei, am luat un batran din autobuz sa-mi tina mapa, am agatat un alt om pe strada...i-am luat cu mine, am urcat in Automatika la comisie...cineva mi-a spus ca in situatia mea trebuie sa se intruneasca totisperat...Cam intr-o jumate de membrii comisiei si asta se-ntampla peste 2 ore...!!!!am cerut sa mi se ia mapa si am prezentat cei 2 martori care au vazut ca nu am deschis mapa...Desi mi s-a spus ca nu prea sunt sanse am asteptat, am ora D-ma Irina Athanasiu, presedintele comisie a iesit, m-a ntrebat cum ma simt(eram vizibil panicata)si mi-a spus sa stau linistita, ma cunostea de la curs..si ca este explicabil ca sub imperiul emotiilor sa se-ntample si asa...Un om si un profesor deosebit....
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
graziella

30 decembrie 2006 la 16:14  

Anonymous Anonim a spus...

Aparent, Doamna Irina Athanasiu nu a avut copii. In realitate a avut sute, mii de copii: toti studentii care au luat cursuri cu dumneaei, toti asistentii care s-au perindat prin catedra. Ne si spunea uneori: "mai copii..". Ne-a predat cursuri la care ne duceam cu placere si de la care am invatat multe. Irina ne-a invatat mult mai mult decit limbaje formale, compilatoare, si alte lucruri care incep si se termina in 0 si 1. Ne-a invatat ce inseamna sa ii ajuti pe cei din jur fara sa ceri nimic in schimb. Ne-a invatat sa ne respectam colegii, indiferent de pozitia in ierarhie. Ne-a invatat sa ne facem meseria cu placere si sa o facem bine.
Iti multumim, Irina, pentru tot ce ai facut pentru noi.

30 decembrie 2006 la 18:12  

Anonymous Anonim a spus...

Plecarea Irinei din mijlocul nostru este o pierdere imensa pt. toti cei care au cunoscut-o si au avut sansa sa-nvete fie ca studenti, colaboratori apropiati sau simpli colegi. Am avut privilegiul sa o cunosc la inceputul anilor '90 si de-a lungul anilor, am ramas fascinat de capacitatea ei inepuizabila de a crea oportunitati pt. cei pe care-i aprecia, cit si de pasiunea pt. lucrul bine facut, pina la capat. Intr-un mod cu totul special, Irina a influentat in mod fundamental viata mea profesionala si nu numai. Imi plec fruntea cu profund respect pt. memoria Domniei Sale.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Radu Marculescu

30 decembrie 2006 la 20:07  

Anonymous Anonim a spus...

Ne-a parasit prematur un om extraordinar.

Fie-i amintirea binecuvantata.

- Theo Nissim

30 decembrie 2006 la 22:36  

Anonymous Anonim a spus...

Mai ales mi s-a parut ca Irina a aplicat preceptul de viata: "traieste cum gandesti ca sa nu ajungi sa gandesti dupa cum traiesti"

Mereu ea parea ca se si ne intreaba: "de ce faci ce faci..." si parca pe cei ce ce au crezut ca plagiatul este detectabil prin programe Irina i-a invatat este detectabil prin privirea incetosata a stiintei nestapanite dupa modul "nu s-au prins aia si eu tot am ajuns..."

Imi dau drumul la o lacrima de respect, de evlavie, de bucurie ca am cunoscut-o si comunicat cu ea pana la sfarsit

Mihai Balomiri

30 decembrie 2006 la 23:47  

Anonymous Anonim a spus...

Sper ca spiritul doamnei profesor sa vegheze prin oamenii pe care i-a crescut, prin asistentii si profesorii pe care i-a format la viitorul generatiilor urmatoare de studenti ai Automaticii. Doamna Irina Athanasiu a asezat pasiunea si respectul intre calitatile esentiale ale unui pedagog.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

31 decembrie 2006 la 00:22  

Anonymous Anonim a spus...

Dumnezeu sa o odihneasca in pace iar noi sa o pastram in inimile noastre.

Aurel Dobre

31 decembrie 2006 la 00:50  

Anonymous Anonim a spus...

Doamna profesoara a parasit lumea aceasta mica (de cateva mese, cel mult) lasand in urma sute, mii, de oameni intristati si indatorati intrebandu-se de ce atat de curand. Dar viata este complexa si are aspecte multiple, nu?

Poate ca locul in care este acum are nevoie de un OM ca ea pentru a deveni mai bun...

31 decembrie 2006 la 01:11  

Anonymous Anonim a spus...

Un om exceptional, ce nu a stiut nimic altceva decat a fi corect.

Mult respect a adus Irina in fiecare loc in care a pasit si ii multumim pentru acest lucru.

O vom pastra in memorie pentru totdeauna

Marius Antonie

31 decembrie 2006 la 03:26  

Anonymous Anonim a spus...

Pe doamna Irina Athanasiu am cunoscut-o mai intai prin articolele pe care le publica in PC Report. Am vazut-o prima data la conferintele ROSE pe care le organiza impreuna cu GURU-grupul utilizatorilor romani de Unix. Era in Octombrie 1996, in chiar prima mea luna de Automatica si Calculatoare si evident n-am indraznit sa-i vorbesc.

Prima conversatie am avut-o la o conferinta in rectorat in 1997 sau 1998 si, cum stiam ca o sa fie acolo, am luat si un exemplar din "Limbajul Java, o perspectiva pragmatica". L-a semnat, mi-a dat cateva sfaturi.

Au urmat apoi PT, LPD si in cele din urma anul 6. Care era numele cursului din anul 6 nu mai stiu, stiu doar ca era complet diferit de restul. Era ceva nou, un curs deschis, in care fiecare pregatea materiale despre lucrurile de interes propriu, despre compilatoare, despre transalatoare de Cobol, aplicatii web, Java, retele, orice. Dupa fiecare prezentare urmau discutii libere, intrebari, totul fara retineri.

Dupa facultate am avut sansa sa lucrez destul de aproape de Irina timp de aproape 2 ani. Una din grijile principale era sa gandim cu mintea noastra, sa nu ajungem niste roboti care sa scrie cod dupa specificatii.

Cu sistemul cred ca s-a luptat mereu. O catedra invechita, care avea nevoie de cursuri noi si la zi, care sa tina studentii in scoala si nu in firme chiar din anul I. Tin minte ca ne-a intrebat pe rand despre programa, ce e de tinut, ce ne-a placut sau displacut.

Am gasit, din pura intamplare (un numar ratacit printr-un raft) numarul 78 (Martie 1999) al lui PC Report. L-am deschis direct la ultima pagina, unde imi aduc aminte ca era "Comentariu Lunii". Acolo, un articol al Irinei: "Unde sunt profesorii de odinioara? Dar studentii?" Pe internet vad ca nu exista, cel putin eu nu l-am gasit. Exista in schimb un articol mai recent (Ianuarie 2005), ascuns in sectiunea arhive: http://www.cs.pub.ro/~pt/arhive/Unde_sunt_studentii_de_odinioara.pdf.

Sa-i tinem amintirea vie.
Ioan Cocan

31 decembrie 2006 la 04:32  

Blogger Unknown a spus...

Multi oameni sunt oameni buni in diferite feluri ... Buni profesionisti, buni prieteni, buni parinti. Putini sunt buni in toate aceste planuri si multe altele, si Irina a fost unul dintre ei. Da, includ si "bun parinte" pentru ca intr-adevar, Irina a fost un excelent parinte pentru generatii si generatii de oameni. Am avut onoarea sa ii fiu student, asistent, colaborator. Pot spune cu mana pe o inima intristata ca Irina a avut harul de a-ti atinge sufletul cu mult peste ceea ce se cheama un bun profesor.
Irina ne-a invatat ... sa invatam si sa fim oameni.
Dumnezeu sa o odihneasca si noi sa ii pastram memoria vie!
Florin Teodorescu

31 decembrie 2006 la 10:43  

Anonymous Anonim a spus...

Citeam recent un blog numit "Creating passionate users". Acum mi-e greu sa nu fac o paralela; activitatea profesionala a Irinei a fost "Creating passionate students".

May her soul rest in piece!

31 decembrie 2006 la 11:05  

Blogger Vivi a spus...

Dumnezeu sa o odihneasca. A fost intr-adevar un profesor de exceptie, unul dintre cei mai influenti si entuziasti profesori din Politehnica.

Vivi.

31 decembrie 2006 la 15:07  

Anonymous Anonim a spus...

Irina taught values, not facts, and she did not tell others what she expected of them, she awakened their own expectations. Her students will pass on her legacy for generations to come, ensuring that Irina’s life of purpose affects eternity. It was a privilege to have met her, even if briefly. May her memory inspire everyone that knew her!

31 decembrie 2006 la 18:27  

Anonymous Anonim a spus...

Am fost elev/student pentru o multime de profesori la viata mea. Athanasiu a fost unul dintre cei mai buni.

1 ianuarie 2007 la 00:01  

Anonymous Anonim a spus...

Irina a fost unul din putinii oameni care mi-au influentat alegerile decisive din viata. Dascal neintrecut, Irina a fost infinit mai mult decat un "profesor bun" - a stiut sa cultive dorinta de a sti acolo unde exista si s-o creeze acolo unde lipsea. Am avut privilegiul sa-i fiu studenta, s-o am ca mentor si sfatuitor in cele profesionale, si (nu in ultimul rand) printr-o intorsatura a soartei, cea careia ii datorez ce am mai pretios in viata personala...

Irina nu va fi uitata - Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Diana (Raiciu) Marculescu

1 ianuarie 2007 la 18:13  

Anonymous Anonim a spus...

Condoleante familiei.

Sunt foarte putini cei care reusesc sa fie profesori foarte buni sau oameni deosebiti. Sunt extrem de putini cei care reusesc, asa cum a facut dansa, sa le combine intr-o singura persoana...

Facultatea de Automatica a avut sansa extraordinara de a avea un asemenea profesor la catedra, desi as fi sperat sa mai fie inca pentru multa vreme...

1 ianuarie 2007 la 20:21  

Anonymous Anonim a spus...

pentru irinuca,un gand,de acum o amintire si o vesnica pomenire...ne-am cunoscut la un seminar de analiza la fac.de electronica.dupa ani am devenit colegi la facultatea de automatica/calculatoare.ne revedeam cu placere ,uneori o vizitam la etajul 4 si discutam.a fost o luptatoare in slujba facultatii pana in ultimele momente.cred ca laboratorul sun artrebui sa-i poarte numele.

2 ianuarie 2007 la 13:00  

Anonymous Anonim a spus...

Am pierdut un mare suflet ...

Nu stiu sub ce zodie s-a nascut Irina, dar a fost in permanenta o
adevarata "leoaica" in profesia sa, luptand cu multiple baricade
intr-o tara in tranzitie spre normalitate si consumand o energie de
nedescris. Obisnuita cu standardele cele mai ridicate si gata sa
plateasca ceea este necesar in moneda grea a dedicatiei pentru a
ajunge acolo, a cautat sa transmita impulsul spre excelenta tuturor
celor din jurul sau.

Irina Athanasiu a terminat, ca sefa de promotie, Facultatea de
Electronica si Telecomunicatii, sectia de Electronica
Aplicata/Industriala, a Universitatii Politehnica din Bucuresti
(Institul Politehnic Bucuresti, in acei ani).

Printre rolurile pe care si le-a asumat cu inalta competenta si
dedicatie, au fost:

- Profesor la Facultatea de Automatica si Calculatoare, Universitatea
"Politehnica" Bucuresti

- conducator la doctorat si masterat a numeroase generatii de studenti

- Country Manager
AuctionWatch.com Romania SRL (online auction services provider)

- President, Romanian Java Users Group

- ROSE (Romanian Open Systems Event) - unul din principalii organizatori

Am fost, desigur, colegi de promotie, si ii cunosteam reputatia de
inteligenta deosebita din anii de facultate, dar am cunoscut-o cu
adevarat in anii '90, cand am fondat Free Unix for Romania cu ajutorul
multor romani din strainatate, pentru a ajuta dezvoltarea Internetului si a
industriei de calculatoare din Romania prin propagarea sistemului de
operare Linux la scara intregii tari.

A fost un efort care a ajutat, credem noi, participantii de atunci, la
scoaterea tarii din izolare, la prezenta sa pe Internet, Web si
Usenet, la reducerea izolarii din comunitatea internationala
romaneasca.

Efortul Irinei in acea perioada a fost impresionant, o dedicatie pe
care nu am cunoscut-o la nimeni. Ea a fost principalul meu
corespondent, benefiind atunci de accesul la Internet care era inca
rar in Romania, dar mai ales pentru ca s-a implicat total si fara
rezerve.

Irina a primit atunci din partea mea una din primele distributii
Linux (atunci erau vreo 30 de dischete) si impreuna cu studentii sai
si impreuna cu alti profesori (Prof. Mircea Bodea in Bucuresti,
Prof. Ionel Jurca la Timisoara) a organizat un sistem de distributie
care a facut Linux cunoscut pe scara larga in Romania. Tin minte si
acum cu cata emotie mentiona ca un nou utilizator, particular sau
institutie, este in posesia Linux. A fost o batalie castigata baricada
cu baricada si la baioneta, fara sprijin oficial si in fatza a diverse
cabale, mai mult sau mai putin politice sau comerciale, care doreau sa
mentina dominatia lor.

Mesajele Irinei mentionand un nou pas sau mic progres erau primite cu
mult entuziasm pe grupurile electronice romanesti si au contribut la
mentinera emulatiei printre donatorii nostri.

Acest sistem de operare a fost extrem de util in dezvoltarea mai
multor "noduri" de Internet in Romania si in implicarea
programatorilor din Romania in miscarea internationala de Open
Systems, care promoveaza programele cu acces liber si/sau gratuit si
dezvoltarea de software in mod cooperativ si deschis, cu cartile pe
fata, contrar sistemelor cu accent pur comercial.

Cam in aceiasi ani, Irina Athanasiu a depus un efort considerabil
impreuna cu Alexandru Rotaru (de la IIRUC) in fondarea GURU (Grupul
Utilizatorilor Romani de UNIX) si in sustinerea conferintelor ROSE
organizate de acesta, cu multipla participare internationala.

Centrul de Comunicatii al Politehnicii din Bucuresti (condus de Nini
Popovici), pentru mult timp unul din cele doua noduri importante de
Internet ale tarii, a beneficiat de contributia enorma a multora
dintre studentii Prof. Irina Athanasiu, care a ajutat si urmarit
evolutia sa in permanenta, luptand cu Ministerul Educatiei in foruri
publice in momente critice pentru existenta sa, de exemplu spre
sfarsitul anilor '90.

A fost implicata permanent in cercetare, colaborand cu universitati
din Olanda si SUA (printre altele), si a avut o serie stralucita de
studenti (multi dintre ei condusi la doctorat de dansa) care s-au
impus acasa si in strainate.

In ultimii ani, s-a implicat direct in conducerea filialei romanesti
a unei firme internationale de software in Romania, dar stiu ca
sufletul ei a fost mereu in invatamant, cu studentii ei.


Marea demnitate si simplitate pe care a avut-o in viata a urmarit-o si
in modul in care a evitat sa anunte si sa comenteze calvarul si
suferinta din ultimii ani.

Requiescat in Pace.

Marius Hancu
-----------------------------------------------------------------------
Articole despre si de Prof. Dr. Ing. Irina Athanasiu:

Interviu cu Irina Athanasiu aparut in numarul din august 1998 al
revistei "Gazeta de informatica"
http://www.itim-cj.ro/~jalobean/Opinii/Pre-univ.html

FREE UNIX FOR ROMANIA - working for the programmers' freedom of choice
http://linux.punct.info/freeunix.html

The death of the Romanian Academic Network?
http://tinyurl.com/y82y35

Trebuie sa fiu mandra?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=1099&qs_f_id=101&qs_art_id=3500

Catzi ca noi?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=1019&qs_f_id=101&qs_art_id=866

Ce e scris si pentru noi
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=1076&qs_f_id=101&qs_art_id=531

Ce inseamna sa fii programator?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=136&qs_f_id=101&qs_art_id=197

Cine este somer?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=832&qs_f_id=101&qs_art_id=2518

A fost o data ca niciodata
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=1034&qs_f_id=101&qs_art_id=672

Cititi si ce este scris cu litere mici
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=992&qs_f_id=101&qs_art_id=2979

Cu grila si fara grila
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=725&qs_f_id=101&qs_art_id=1416

Despre carti numai de bine
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=603&qs_f_id=101&qs_art_id=1564

La aniversare
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=814&qs_f_id=101&qs_art_id=2305

Mai e mult pana departe
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=968&qs_f_id=101&qs_art_id=955

Sa ajunga la toata lumea
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=862&qs_f_id=101&qs_art_id=1242

Simple omisiuni?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=1042&qs_f_id=101&qs_art_id=3222

Tehnologii revolutionare?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=714&qs_f_id=101&qs_art_id=2066

Text de vacanta
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=866&qs_f_id=101&qs_art_id=1098

Tom si Jerry
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=1080&qs_f_id=101&qs_art_id=430

Unde sunt studentii de odinioara?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=700&qs_f_id=101&qs_art_id=1939

Usor
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=908&qs_f_id=101&qs_art_id=2679

Vreau sa ma angajez
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=636&qs_f_id=101&qs_art_id=1712

Vrei sa fii "Sprijin pentru computer"?
http://www.agora.ro/index.php?qs_sect_id=201&qs_f_id=101&qs_art_id=307

2 ianuarie 2007 la 14:18  

Anonymous Anonim a spus...

Condoleante familiei.

Ne va lua mult timp sa ne obisnuim fara Irina.

Pe linga inteligenta ei deosbita, entuziasmul ei pentru noi inceputuri era remarcabil si de multe ori molipsitor.

2 ianuarie 2007 la 14:36  

Anonymous Anonim a spus...

Irina a fost si este pentru mine o referinta, o prietena (cu toata distanta care ne separa de foarte multi ani). Un poiect de diploma terminat sub indrumarea ei in 1973, o amintire exceptionala, mult respect fata de o persoana plina de tandrete si sensibilitate sub o masca pudica si rezervata.

Irina, continui sa ma gindesc la tine ... Asa cum am facut-o in toti acesti ultimi ... multi ani.

3 ianuarie 2007 la 01:50  

Anonymous Anonim a spus...

Irina a fost si este pentru mine o referinta, o prietena (cu toata distanta care ne separa de foarte multi ani). Un poiect de diploma terminat sub indrumarea ei in 1973, o amintire exceptionala, mult respect fata de o persoana plina de tandrete si sensibilitate sub o masca pudica si rezervata.

Irina, continui sa ma gindesc la tine ... Asa cum am facut-o in toti acesti ultimi ... multi ani.

3 ianuarie 2007 la 01:51  

Anonymous Anonim a spus...

Nu sunt cuvinte pentru a exprima această pierdere a învăţământului universitar...nu pot decât să ofer sincere condoleanţe familiei şi să rămân cu speranţa ca studenţii să mai întânlească asemenea profesori de valoare excepţională.

3 ianuarie 2007 la 03:20  

Blogger A.Iosup a spus...

Cu multa durere adaug la acest blog condoleante si pareri de rau.

Doamna Doamna Irina Athanasiu a fost mai mult decat un profesor remarcabil, prin mainile caruia au trecut (si au invatat) sute (daca nu mii) de studenti (printre ei numarandu-se recunoscator si subsemnatul). Doamna Athanasiu a fost un om intelept si intelegator, care a dus in spate mai mult decat poate duce un om, si totusi a gasit timpul si puterea pentru un zambet si un cuvant bun, dar mai ales pentru un sfat important. Personal, nu pot uita (acum prea scurtele) discutii in care mi-a dat incredere si m-a incurajat sa-mi incep/continuu cariera academica. [Citind aceasta pagina, ma bucur sa inteleg cati altii au beneficiat de un astfel de ajutor extraordinar.] Multumesc [multumim], Irina!

Doamna Irina Athansiu s-a stins. Ramane un exemplu care merita urmat, si un sentiment de tristete adanca. Odihneasca-se in pace! si Sa-i fie tarana usoara!

3 ianuarie 2007 la 03:44  

Anonymous Anonim a spus...

Ce pacat, ce pierdere! Condoleante ar trebui sa primi cu totii!

3 ianuarie 2007 la 03:49  

Anonymous Anonim a spus...

Cineva mi-a zis zilele trecute:"Ai auzit de Irina?". Am raspuns "Nu vreau sa aud".

Cineva vorbea de pasiunea dansei pentru lucrul bine facut, pentru a-ti face meseria cu placere.
Eu doar am simtit cum mi-a transmis aceste valori fundamentale, intr-un mod minunat de simplu, apropiat si puternic.

Cred ca in secret inca planuiesc sa ma strecor in ultimele randuri la un curs al Irinei si sa mai primesc odata confirmarea ca e bine sa tinzi catre excelenta. Mi-e greu sa accept ca aceasta nu se mai poate intampla decat in gand.

Poate simteam dinainte aceste valori, insa Irina mi-a aratat ca ele sunt reale, mi-a confirmat directia cea buna, si sunt convins ca la fel a reusit sa faca pentru mii de studenti.

Ma simt norocos ca i-am fost student, insa sunt trist pentru cei ce nu vor avea ocazia.

Irina, iti multumim pentru tot ce ne-ai daruit.

Dumnezeu sa o odihneasca !

Vlad Gheorghe

3 ianuarie 2007 la 04:21  

Blogger Mihai_Jalobeanu a spus...

Mi-a greu sa accept ca doamna Irina Athanasiu a plecat dintre noi. Mi se parea, prin entuziasm si comportament, prin subiectele abordate in publicatii, atat de tanara. Si era, in fond, cu cel putin 3 ani mai tanara decat mine! Am cunoscut-o doar in 1993, pe listele e-mail ale "Free Unix for Romania", apoi la conferintele ROSE, la Cluj-'93, Bucuresti ('94,'95,'96) unde a fost sufletul si garantia succesului. I-am citit cu admiratie articolele din PC Report, cateva din carti..., am fost de vreo doua ori la dansa in birou, la UPB.
N-am avut privilegiul de a participa la cursurile domniei sale. Dar stiu ca de nu ar fi fost Irina, Marius, Nini, Adi,... accesul la Internet in Romania ar fi "intarziat" inca cel putin 2-3 ani si ar fi fost doar o afacere, asa ca si introducerea TIC in scoala. Imi amintesc ca odata mi-am permis sa-i reprosez "modestia excesiva si anacronica". Iertare, Irina. Era, in fond, una din marile calitati ale profesoarei.
In toata discutia ultimilor ani privind evaluarea calitatii invatamantului superior romanesc, oridecate ori am incercat sa-mi imaginez o lista de profesori adevarati, printre cele doar 4-5 nume figura si Irina Athanasiu. Asa ca mi se pare foarte trist sa intram in Uniunea Europeana fara Profesoara Irina Athanasiu.
Multe condoleante familiei, prietenilor, studentilor ce au iubit-o si colaboratorilor. Ii vom simti cu totii lipsa si ii vom duce dorul...

Mihai

3 ianuarie 2007 la 05:30  

Anonymous Anonim a spus...

S-a stins din viata unul dintre oamenii care mi-a marcat viata in modul cel mai profund. De la Irina Ahanasiu am aflat prima data despre Linux. De la ea am avut prima distributie de linux pe care am vazut-o. Si tot atunci am facut primul root password recovery cu diskedit in DSP unde uitasera parola de root la linuxul de acolo. Irina Athanasiu a fost un om extraordinar care ne-a invatatsa ii ajuti pe cei din jur fara sa ceri nimic in schimb. Si daca astazi exista TFM Linux este si datorita ei.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace.

Mihai (Cop) Moldovanu

3 ianuarie 2007 la 05:58  

Anonymous Anonim a spus...

De la d-na Irina Athanasiu am învăţat, eu şi alte mii de studenţi, ce mult înseamnă un profesor care îşi iubeşte meseria, cât de plăcute pot fi cursurile "grele" şi cum se pot muta uneori munţii. Dânsei i se datorează foarte multe din lucrurile bune de sub umbrela Facultăţii de Automatică şi Calculatoare. Noi, studenţii, îi vom fi veşnic recunoscători.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

3 ianuarie 2007 la 06:51  

Blogger Unknown a spus...

Desi aparent viata mea s-a intersectat putin cu cea a doamnei Irina Athanasiu, ii datorez enorm acestui om.
Cariera mea ar fi aratat cu totul altfel daca dansa nu ma indruma asa cum a facut-o. Nu pot decat sa ii multumesc.
Cred ca tot dansei ii datorez si parte din placerea mea de a povesti altora ceea ce stiu.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace.

3 ianuarie 2007 la 07:36  

Anonymous Anonim a spus...

Un om extraordinar! Sunt multe pentru care ar trebui sa-i multumesc. Am simtit tot timpul ca este 'Doamna Profesoara' - desi nu i-am fost student in Poli. Dumnezeu sa o odihneasca!

--vasile butnaru

3 ianuarie 2007 la 08:14  

Anonymous Anonim a spus...

S-a stins din viata o valoare...
Am cunoscut-o, mi-a fost profesoara si si-a lasat amprenta asupra mea.
Ce-i drept, am cunoscut-o pentru putin timp, dar suficient pentru a-mi da seama ca a fost un om deosebit, ce ne-a transmis cu caldura dragostea pentru ceea ce facea. Avea o puternica influenta pozitiva asupra studentilor, colegilor, profesorilor.
Era un om care lupta pentru a pastra treaza mandria politehnistilor.
S-a stins din viata o valoare...
Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

3 ianuarie 2007 la 09:16  

Anonymous Anonim a spus...

Irina Athanasiu, o mare DOAMNA a IT-ului din Romania.
Ii multumesc pentru tot ceea ce a facut si regret ca nu va mai indruma studentii buni...
Nu-i spun la revedere pentru ca amintirea ei ramane...
Dumnezeu sa o aiba in paza Lui!

3 ianuarie 2007 la 09:33  

Anonymous Anonim a spus...

I am deeply saddened to hear of Irina's recent passing. She was a wonderful woman with a big heart who gave so much to help her students create and develop a better life for themselves.

In 2000 Irina helped establish Vendio's Bucharest office by bringing together some of Romania's brightest young minds. The Bucharest office has been a huge contributor to Vendio's success and I am eternally grateful to Irina for her key role in establishing our presence in Romania. May she rest in peace.

3 ianuarie 2007 la 11:04  

Anonymous Anonim a spus...

Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

3 ianuarie 2007 la 12:49  

Anonymous Anonim a spus...

Desi nu am cunoscut-o personal, ma intristeaza anuntul trecerii in nefiinta a unui om care a contribuit in dezvoltarea intregii societati IT romanesti dar si a multor cariere, intre care indirect si a mea.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Ovidiu Ursachi

3 ianuarie 2007 la 12:53  

Anonymous Anonim a spus...

O veste trista. Am cunoscut-o destul de putin pe D-na Athanasiu. Am fost foarte impresionat insa de atunci, de parerile elogioase ale colaboratorilor ei.

3 ianuarie 2007 la 13:12  

Blogger Unknown a spus...

Imi voi aminti mereu cu placere de omul si profesorul Irina Athanasiu. Cu totii avem ceva de invatat de la Irina Athanasiu, studenti si profesori deopotriva. Ce putem face acum cand nu mai este printre noi? Sa-i pastram amintirea vie si sa incercam sa respectam ideile si principiile pe care ni le-a impartasit in timpul dar si in afara cursurilor dumneaei.

Dumnezeu sa o odihneasca!

3 ianuarie 2007 la 14:00  

Anonymous Anonim a spus...

Cand am aflat acum cateva zile de stingerea Doamnei Profesoare, am cazut pe ganduri. Si nu pentru ca nu stiam ca aceasta veste va veni mai devreme sau mai tarziu, ci pentru ca Dansa a avut intotdeauna acest efect asupra oamenilor. Citind cuvintele celor ce O onoreaza aici, iti poti da seama rapid ca asa este. Si pentru a ne putea da seama exact ce a insemnat Irina pentru noi toti, nu trebuie decat sa ne imaginam cum ar fi aratat viata fiecaruia dintre noi (ca sa nu mai vorbesc a Facultatii noastre, sau a IT-ului in Romania), fara Ea... Si nu pot sa spun decat atat: de neconceput!

Ea a fost, si va ramane pentru noi un reper - trebuie sa fie asa! Noi toti cred ca am avut norocul, si privilegiul de a avea in Irina exemplul de urmat, sfatul mereu prezent si competent, prietenul adevarat, profesorul interesat de soarta studentilor chiar mai mult decat ei insisi... profesionistul modest si rezervat, mereu in cautarea unei noi intrebari ce necesita un raspuns.

Sunt perfect de acord: Irina are multi copii, si prin ceea ce ei fac acum, si vor face in viitor, o fac sa zambeasca, acolo Sus. Eu nu cred ca Ea e trista, si cred ca a avut o viata frumoasa, pentru ca a facut ceea ce putini oameni sunt in stare sa faca chiar pentru copii lor: sa se sacrifice pe sine pentru ceilalti. Si mai cred un lucru: nu cred ca Ea a considerat vreodata ca a avut de ales, cred ca pur si simplu a facut mereu ceea ce simtea ca trebuie facut, indiferent de riscuri si consecinte. Intr-o lume plina de griuri, Ea a fost culoarea care ne-a facut pe atat de multi sa intelegem cum stau lucrurile de fapt.

Iti multumesc Irina, pentru tot ce ai facut pentru noi, si pentru ca ne-ai aratat cum se sta drept in viata! Cum spunea si Ion Gavrila Ogoranu: "Brazii se frang, dar nu se indoiesc..."

Odihneste-Te in Pace!

Emil

3 ianuarie 2007 la 15:57  

Anonymous Anonim a spus...

Dna profesoara Athanasiu este printre foarte putinii oameni care era cu adevarat mandra ca este un om de calculatoare. Prin forta propriului exemplu, dar si prin efortul constant fata de atatia studenti si absolventi, dna Athanasiu afirma zi de zi: "A fi om de calculatoare nu inseamna sa poti scrie ceva linii de cod, sa poti sa surubaresti in intestinele unui calculator, inseamna in primul rand sa ai constiinta apartenentei la o elita, iar tu ca student/om de calculatoare ai datoria sa te ridici la inaltimea profesiei ce ai ales-o".

Perseverenta, dar si lipsa de rabdare au facut din dna Athanasiu principalul motor de schimbare a invatamantului romanesc de calculatoare.

Fie ca noi, cei ce am ramas in urma, sa putem duce mai departe dramul de excelenta pus in noi de dna Athanasiu.

Razvan Rughinis

4 ianuarie 2007 la 00:22  

Anonymous Anonim a spus...

Irina a fost un om deosebit, un prieten si coleg deosebit,un dascal deosebit.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace !

Adrian Davidoviciu

4 ianuarie 2007 la 00:50  

Anonymous Anonim a spus...

...s-a stins din viata unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut.Sunt foarte multe lucruri pentru care trebuie sa-i multumim.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

4 ianuarie 2007 la 02:08  

Anonymous Anonim a spus...

...s-a stins din viata unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut.Sunt foarte multe lucruri pentru care trebuie sa-i multumim.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

4 ianuarie 2007 la 02:09  

Anonymous Anonim a spus...

Foarte trist, într-adevăr, cum tocmai cei mai valoroşi oameni dispar devreme dintre noi. Pesemne îşi încheie mai repede misiunea, cine ştie, deşi posteritatea rar s-a mai ridicat la nivelul lor...

Doamna Irina Athanasiu figurează lejer între primii 5 profesori pe care i-a avut vreodată facultatea de Automatică şi Calculatoare, atât prin prisma nivelului profesional şi muncii de pionierat, cât şi din punct de vedere al calităţii umane excepţionale. Nu, nu este o exagerare, ţineţi cont că cea mai pregnantă trăsătură de caracter a ei a fost o uriaşă modestie. Ca student, ţin minte cât m-a frapat că îşi semna mail-urile către mine cu simplul "irina" (scris chiar aşa, cu minuscule).
Nu ştiu câţi profesori se bucură de o aură de somitate în mintea tuturor studenţilor (fără excepţie), încă înainte de a-şi face apariţia la primul curs, păstrându-şi aceeaşi aură neştirbită şi după ultimele reexaminări. Irina face parte dintre ei...


Ideea de a da numele doamnei profesor unui laborator al Automaticii mi se pare de-a dreptul firească.
În altă ordine de idei, poate autorii primului mesaj se "îndură" să ne spună unde este înmormântată doamna Athanasiu. Mulţumim.

4 ianuarie 2007 la 03:39  

Anonymous Anonim a spus...

Iti multumesc Irina pentru tot ce m-ai invatat, pentru ca m-ai ajutat, incurajat, certat; iti multumesc pentru a fi existat, daruit, sacrificat...

Condoleante familiei, dar si noua tuturor, nu doar celor care stiu ce au pierdut, ci si celor ce nu stiu...

Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

4 ianuarie 2007 la 03:47  

Anonymous Anonim a spus...

Urna cu cenusa Doamnei profesor Irina Athanasiu se va afla depusa la Crematoriu.Cand vom afla date mai exacte va vom tzine la curent.Pentru moment consideram important sa respectam dorintza de discretzie a familiei in aceste momente triste.Multzumim pentru intzelegere.

Florin Parlea

4 ianuarie 2007 la 04:19  

Blogger Dorothy a spus...

Mi-a luat ceva vreme sa ma obisnuiesc cu ideea ca Irina nu mai e ... mi-a luat ceva vreme sa pot spune sau scrie acest lucru ... si ochii mi se umplu inca de lacrimi la gandul asta. Da, cred ca Irina a fost un om special, si cred ca felul ei de a atinge sufletele si/sau mintile oamenilor din jur era remarcabil. Si da, Irina a fost un profesor minunat si dedicat pana in ultima clipa. Da, Irina a tinut la studentii ei si la viata ei academica, si s-a luptat cat a putut ca lucrurile sa mearga inainte si nu inapoi. Si da, vreau sa imi ramana in memorie profesorul Irina, mai mult un mentor decat un simplu model de urmat. Dar vreau sa imi ramana in memorie si Irina cea tonica si bine dispusa ... Irina care, atunci cand o intrebam de ce isi parcheaza masina la juma' de metru de bordura, imi raspundea dand din umeri "pentru ca acolo s-a oprit".


Odihneasca-se in pace! Noi, cei ramasi in urma, ii vom duce dorul.

4 ianuarie 2007 la 06:57  

Anonymous Anonim a spus...

Am cunoscut-o pe DOAMNA Irina Athanasiu ca fiind un profesor exceptional si o excelenta conducatoare de companie, interesata intr-adevar de bunul trai al angajatilor - cum foarte putini directori/manageri exista pe aceasta lume !

Sincer sa fiu, in timpul facultatii, nu mi-am ales cateva materii predate de Dumneaei si nici proiect de diploma la Dansa, fiind speriat de faptul ca va trebui sa muncesc prea mult.
Insa, dupa ceva timp de la terminarea Politehnicii, cand m-am angajat la o firma ale carei baze le pusese chiar Dumneaei, mi-am dat seama ca regretam nespus acele eschive ale mele de la ce este "mai greu, mai serios si mai important in viata". Am ratat atatea invataturi si lectii de viata de la acest OM deosebit.

Odihneasca-se in pace! Si cred ca se va odihni in pace, cand regaseste aici atatia oameni care au apreciat-o si iubit-o.

Va multumesc, DOAMNA Irina Athanasiu !

Vlad Cochina.

4 ianuarie 2007 la 08:06  

Anonymous Anonim a spus...

Ne-a parasit un mensch
"Who says life is fair" JFK

4 ianuarie 2007 la 09:07  

Anonymous Anonim a spus...

S-au spus multe cuvinte frumoase despre dna Irina pana acum.Sunt coplesita de emotii;
Daca dna profesor ne aude, de undeva, de acolo, din departare, as vrea sa stie ca o fosta studenta ii multumeste din suflet
pentru tot sprijinul acordat. Multumim ca ati existat.

Condoleante familiei!
--alina stanciu(trandafir)

4 ianuarie 2007 la 11:57  

Anonymous Anonim a spus...

Irina Athanasiu a fost un Profesor de exceptie, un vizionar al industriei IT din Romania si mai presus de toate un "MENSCH".

Am avut deosebitul noroc sa o cunosc ca student si dupa multi ani ca partener. Fac parte din promotia 79-83 si pe atunci mi-o amintesc impreuna cu Profesorul Zervos, Moisa si Tepus punind bazele technicii de calcul din Romania sub indrumarea si aripa protectoare a Profesorului Adrian Patrescu.

Ce vremuri - existau calculatoare produse in Romania, exista o fabrica de calculatoare, un ITC, un IIRUC. Coralul era mindria facultatii de calculatoare iar echipa de profesori impreuna cu studentii lor se mindreau pe buna dreptate de realizariile acestea. Irina mi-a fost indrumator de proiect de diploma impreuna cu Profesorul Zervos care in acel an urma sa plece definitiv in USA. Priectul era inedit pe vremea aceea - un algoritm de testare si reparare a circuitelor FPGA. Pe linga faptul ca a fost un indrumator deosebit cu un simt tehnic foarte ascutit era un luptator inversunat in lucruriile pe care le credea.

Cu dinsa am publicat primul meu articol la o conferinta si mai mult de toate cu ajutorul ei am reusit sa implementez algoritmul nostru in hardware la fabrica de calculatoare. Si asta din cauza faptului ca toti fostii ei studenti ajunsi in functii la diversele intreprinderi o respectau si ajutau. Asa m-a trimes la un fost student de-al ei de la fabrica de calculatoare Radu Andrei caruia i-a spus - "cred ca v-ar folosi asa o unealta sa reparati FPGA-urile primite din Rusia si Germania" (pe vremea respectiva). Si visul a devenit realitate iar fabrica a folosit cu succes testorul de FPGA.

Acesta scurta istorioara probabil trezeste amintirea multor studenti de pe acele vremuri. Este ceea ce a facut-o pe Irina Athanasiu un om deosebit - pasiunea unui pedagog care si-a inteles menirea si puterea. Nu s-a limitat sa-si tina cursul si sa indrume o lucrare de diploma. Participa in faurirea de vise si realizarea lor.

Dupa multi ani, in 1999 m-am intors in Romania de data asta sa infiintez o firma de hardware in Romania. Dupa caderea dictatorului s-a format un mare vid in Romania in domeniul hardware. Nu mai exista FC, IIRUC-ul (sau este altceva) ITC-ul cum le cunoscusem pe vremuri. Deci primul om la care m-am indreptat a fost Irina Athanasiu. Am gasit-o in continuare pe baricade luptindu-se din rasputeri sa renasca industria de calculatoare in Romania. Cu sprijinul ei si a lui Florin Parlea am infinntat firma Sycon Design Romania. La ora actuala firma a devenit eSilicon Romania unde se proiecteaza cipuri de anvergura procesorului din IPOD in cele mai avansate tehnologii.

Irina a apucat sa-si vada visuriile si viziuniile implinite si de fiecare data articula precis noi tinte. S-a luptat o viata intrega si a lasat in urma ei o armata de oameni care sa-i duca spiritul si invataturiile mai departe. Ce pacat ca s-a stins din viata atit de tinara.

In memoria mea o sa ramana ca un model de integritate si luptator pentru ce este mai bun in oameni.

IRINA - shalom haver!

Jack Feldman

4 ianuarie 2007 la 13:00  

Anonymous Anonim a spus...

Horatiu Dan :

...s-a stins din viata unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut.Sunt foarte multe lucruri pentru care trebuie sa-i multumim. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Christian Mancas :

Iti multumesc Irina pentru tot ce m-ai invatat, pentru ca m-ai ajutat, incurajat, certat; iti multumesc pentru a fi existat, daruit, sacrificat... Condoleante familiei, dar si noua tuturor, nu doar celor care stiu ce au pierdut, ci si celor ce nu stiu... Dumnezeu sa te odihneasca in pace!


Irina a fost un om deosebit, un prieten si coleg deosebit,un dascal deosebit. Dumnezeu sa o odihneasca in pace ! Adrian Davidoviciu

4 ianuarie 2007 la 13:59  

Anonymous Anonim a spus...

Ionel Roman:
Norocosi noi cei care am fost impărtăşiţi cu stiinţă de dascălul Irina Athanasiu.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

5 ianuarie 2007 la 00:32  

Blogger Photographius a spus...

Am avut privilegiul sa o cunosc pe Irina de-a lungul anilor lucrati impreuna in AuctionWatch Romania.

A fost una din acele personalitati, atat de rare, care impun deopotriva prin inteligenta si intelepciune, pragmatism si spirit, forta si bunatate. A stiut sa imprime o viziune nascuta din principiile carora le-a fost consecventa o viata, a stiut sa ii convinga si modeleze pe cei din jur prin exemplu personal, entuziasm si consecventa, si a reusit in acelasi timp sa le fie un bun prieten tuturor celor care au avut intelepciunea sa primeasca acest dar.

DOAMNA Irina, va multumesc. Nu va voi uita niciodata, si sper ca macar o particica din viziunea Dvs. va merge mai departe si prin mine.

Adrian Citu

5 ianuarie 2007 la 04:29  

Anonymous Anonim a spus...

Cuvintele sunt de prisos. Toti cei care am avut privilegiul de a-i fi studenti ii datoram atat de mult.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

5 ianuarie 2007 la 06:15  

Anonymous Anonim a spus...

Irina a fost un om deosebit, care punea suflet in tot ceea ce facea.

Imi aduc aminte cum nu ezita sa isi ajute colegii la nevoie, fara sa isi crute eforturile. Si cum lupta mereu pentru profesionalism si verticalitate morala atat in facultate, cat si in general in domeniul informaticii din tara noastra.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace si sa o rasplateasca pentru tot ce a facut pentru noi!

5 ianuarie 2007 la 06:32  

Blogger Roxana Sutac a spus...

Era o profesoara extraordinara. De cand am intrat in sala de curs am fost fascinata de ea. Facultatea de Automatica si Calculatoare e mult mai saraca.

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca!

5 ianuarie 2007 la 06:50  

Anonymous Anonim a spus...

A mai adauga ceva imi pare momentan inutil si totodata necesar...

Inutil - pentru ca nu cred ca sunt capabil sa spun mai multe sau mai bine sau macar la fel decat ce s-a spus deja...

Necesar - pentru ca nu ma pot abtine, pentru ca sunt sigur ca oricate s-ar spune aici nu sunt suficiente pentru a multumi, pentru a arata recunostinta, pentru a caracteriza un profesor adevarat, un om cum rar mai intalnesti in ziua de azi, un adevarat exemplu...

Dincolo de cuvinte, o amintire ne va smulge o vreme un zambet si asociata cu el, o lacrima... o luminoasa amintire... o lunga vreme...

Multumim, doamna profesoara Irina Athanasiu!

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Cu regret, un fost student si pentru foarte putin timp, coleg (octavian nita)

5 ianuarie 2007 la 08:42  

Blogger pitis a spus...

D-na profesoara, va spun la revedere, in speranta ca va mai exista un timp si un loc in care sa mai putem depana povesti despre toate, cum am facut atatia ani.

Andi

5 ianuarie 2007 la 12:41  

Anonymous Anonim a spus...

Multumesc pentru tot ce ati facut pentru atatea si atatea generatii de studenti !

8 ianuarie 2007 la 00:26  

Anonymous Anonim a spus...

Mi se pare imposibila si trista facultatea Automatica si Calculatoare fara Dna Profesor Irina Athanasiu. Cuvintele ei intelepte m-au indrumat si pe mine; ii sunt profund indatorat.

Sper sa putem sa fim si noi pentru alti studenti, macar intr-o mica masura, ce a fost Irina pentru noi.

Costin Raiciu

8 ianuarie 2007 la 04:08  

Anonymous Anonim a spus...

Doamna Irina Athanasiu reprezinta si va continua sa fie pentru noi toti un model de OM si de PROFESOR. Iti multumim, Irina, pentru tot ceea ce ai facut pentru atatea si atatea generatii de studenti, carora le-ai dat entuziasm si pasiune si pe care i-ai ajutat si i-ai stimulat sa paseasca, fiecare, pe calea lui, in cariera si in viata. Acum, ce sa mai zis, suntem toti marcati, nu ne gasim cuvintele...Pentru toti cei care au cunoscut-o, in primul rand, fie ca studenti, fie in calitate de colaboratori, va ramane aceeasi "Irina", asa cum se semna atat de simplu in mesajele de raspuns...
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Sorin Soviany

8 ianuarie 2007 la 05:41  

Anonymous Anonim a spus...

In 1993, Alexandru Rotaru invited me to come to ROSE-93, in Cluj-Napoca. In 1991, when we met at a conference in the Netherlands, Adi said he thought I would not come to Romania if he invited me. I said I bet I would. He called my bet.

Irina met me at Otopeni, and we immediately took a bumpy, Tarom flight, over the mountains, in a noisy, old, Russian, propeller airplane. Irina sat facing me, making jokes about the airplane.

Later in the trip, she invited me to speak at the Politehnica, where I had the honor to meet many fine students, including Sebastian Taralunga who, in 2004, gave me an early Gmail invitation.

This morning, a gmail chat window popped up in my browser: Sebastian wanted to tell me that Irina had died.

In 1996, I got the wonderful invitation to come to another ROSE: this one was in Bucharest. In the middle of the conference, Irina arranged an impromptu, one-day Perl course, and dragged Evi Nemeth and me over to the Politehnica to teach it. She was so proud of her bright, inquisitive, interested, students and was determined to expose them to as much knowledge as she could.

I had the chance to see her a couple of other times, in Romania and in the US. I have warm, strong memories of each. I remember her laugh. I remember her driving. I remember ... ah, so many things.

Computer science books in Romanian are not common. Especially in the US. I have only seen two, and both are on my bookshelf. Both are by Irina.

She made such a difference! I'm sure she is looking down now, proud to see her students using the web to create this memorial. When we met, in 1993, this technology would have seemed like fantasy. She, her friends, and her students helped create it, out of nothing.

8 ianuarie 2007 la 12:14  

Anonymous Anonim a spus...

Mare pacat, mare pierdere: excelenta profesoara. Am avut-o in anul 3 la LFT (gramatici etc.). Avea un cerc puternic de Linux si dupa cite stiu e prima care a adus JAVA in Politehnica. Laboratorul de Sun-uri in care a fost implicata a fost unul cele mai bine echipate din Europa de Est la vremea lui. Irina i-a adus in Politehnica si pe Linus Torvalds si pe Richard Stallman (anii '94-'95)- acelea au fost momente istorice cu care generatiile de azi probabil ca nu se vor mai intilni prea curind. In plus fata de toate astea stia sa te invete sa inveti- ceea ce putini profesori stiu.

Good bye Irina. Sunt convins ca acolo unde esti, esti fericita si impacata.

Adrian Corbuleanu
Miami, FL

8 ianuarie 2007 la 14:15  

Anonymous Anonim a spus...

Condoleante familiei si Dumnezeu sa o ierte!
Cu toate ca nu i-am fost studenta am cunoscut-o pe doamna profesoara accidental. Auzisem vorbindu-se despre ea prin anul 1-2 asa ca m-am dus la un curs al dansei. Mi-a placut foarte mult modul de predare si mai ales modul in care "te invata sa inveti", asa cum a mai zis cineva. De la primul curs la care am asistat m-a fascinat. Vazand ca nu m-a incadram ca varsta printre studentii mai mari care asistau la curs m-a intrebat ce caut acolo. I-am spus ca mi se pare un curs interesant si ca as vrea sa il audiez si eu.
De la ea am avut prima mea distributie de Linux.
Unul dintre oamenii de baza ai aceste facultatii (precum domnul Tapus, Adrian Petrescu, Valentin Cristea si altii - nu vreau sa uit pe nimeni) a pus bazele unor laboratoare si a fost promotoarea unor idei indraznete (pentru unii poate prea indraznete) pentru care a luptat pana la capat. Perseverenta de care a dat dovada precum si stilul de viata ar trebui sa ne fie un model pentru toti.
Imi pare rau ca un astfel de om (cum putini sunt in facultatea noastra) nu mai este printre noi. Am fi avut atatea de invatat si de castigat. Nu ne ramane decat sa ne straduim sa onoram memoria ridicandu-ne la inaltimea profesiei pe care ne-am ales-o.

Eliza Vasilescu

16 ianuarie 2007 la 00:59  

Blogger Gabi a spus...

Imi pare nespus de rau de moarte Irinei. Am cunoscut-o ca student si asistent al dansei. A fost unul dintre putinii profesorii care m-a ajutat foarte mult fara sa aiba nici o obligatie fata de mine. Irina m-a ajutat sa scriu primul meu articol in pc report si mi-a dat incredere ca multe lucruri sunt posibile daca vrei cu adevarat. Dumnezeu sa o odihneasca in pace...

18 ianuarie 2007 la 12:00  

Anonymous Anonim a spus...

Profesori straluciti am avut norocul sa mai intilnesc citiva, 2-3 chiar din aceeasi facultate, dar Irina, in plus, stia ca nimeni altul sa-ti dea incredere in tine, scotind nu doar ce ai mai bun, ci si ceva pe deasupra. Aici intervine harul despre care vorbea intr-un interviu gasit aici pe sit "un profesor cu har poate sa schimbe viata unor elevi" (desigur, din modestie nu vorbea despre sine ci era intr-o discutie despre profesorii de liceu). Viata mea a schimbat-o in mod sigur. Cum facea asta? Intre altele, printr-un respect pe care-l simteai din partea ei, si printr-o supralicitare a asteptarilor pe care le avea de la tine.

Tot citind articole referite aici, o mai admir acum pentru inca altceva: limba in care scria, nepoluata de toti termenii prost importati pe care-i folosim de multe ori din comoditate (scria: "fire de executie" in loc de "thread-uri", "imi citesc posta" in loc de "imi citesc mailul", "depanator" in loc de "debugger", etc.). Indiferent daca aderam sau nu la pozitia asta (eu da!), mi se pare important ca un exemplu al unei notiuni care i-a fost cu totul straina: comoditatea (de gindire, etc.).

Si ce viziune generoasa asupra informaticii! Tot dintr-un articol:
"Sper ca exista undeva niste tineri care lucreaza la o idee noua cu care sa îi concureze pe cei mari. Si sa fie observati de cei mari abia cand va fi prea tarziu." Ar fi frumos sa nu o dezamagim.

Nic Volanschi

20 ianuarie 2007 la 00:10  

Blogger Unknown a spus...

Irina, nu am mai vorbit de multzi ani...
Ai fost pentru totzi colegii tai de facultate UN MARE PRIETEN si UN PRIETEN ADEVARAT! Itzi Multzumesc din suflet!
Bunul Dumnezeu Sa Te Odihneasca si sa Ne ierte pe noi cei care poate cateodata te-am necajit ! Itzi datoram multa DRAGOSTE si RECUNOSTIINTZA!

22 ianuarie 2007 la 18:00  

Trimiteți un comentariu